Dress-up for the grown-up cu gust de pin-up

www.facebook.com/evenimente.aiuristice

“Hai sa ne jucam de-a doamnele”, cam asta era indemnul cand eram eu mica ce anunta o impopotanare pe cinste. Ales haine sclipicioase de prin sifonierele mamicilor mai cool de prin bloc, potrivire de culori atat cat ne ducea nativul simt estetic, curcubeu pe fata, parfum in exces, defilarea prin casa si daca eram si singure pe acasa parada din fata scarii, cam asta cuprindea jocul. Si scotoceam prin dulap dupa rochii, spray, ruj, fard, genti, pudra si ce ne mai cadea prin mana. Urmau tocurile, aaaa, tocurile, eternul miraj al fetitelor. Cine prindea cele mai inalte sandale sau pantofi era regina scarii. Ma gandesc si acum cam cum trebuie ca aratam cand am defilat cu prietena mea imbracate in rochiile maicasii, pe tocurile femeii, parfumate ca o drogherie veche, machiate, sau ma rog pictate pe fata, nu doar prin fata blocului ci direct la bulevard prin fata alimentarii, a cofetariei, a tutungeriei si a aprozarului ca sa ne intoarcem victorioase la supusii din fata scarii fara pic de jena dar cu tone de mandrie si ingamfare ce ne accesorizau tinutele demne de circ si panarama. 

Da, funny rau de tot pentru trecatorii nevinovati de pe strada, dar cum ar fi sa ne jucam asa acum, sa ne impopotonam mai mult decat o facem in zilele normale de lucru, mai mult decat pentru o nunta sau petrecere simandicoasa si sa nu trebuiasca sa avem o ocazie speciala pentru asta. Sa fie o joaca de copii, cu minti de oameni mari si totul la cheremul si pofta noastra de fetite mari de acum. Ce-ar fi daca am avea la discretie haine, margele, cercei, genti, tocuri si tot ce ne mai trece prin cap pentru un “dress up” din ala ca pe vremuri. Ar fi si mai bine daca ne-ar coafa cineva, daca ne-ar machia cineva, daca ne-ar poza cu pricepere si ochi ageri cineva, si daca am fi si in compania prietenelor s-ar putea numi un party veritabil de vis pentru fete cochete. Acum vine vestea soc: exista asa ceva. Se cheama PSP sau Photo Shooting Privee. Adica niste fete destepte s-au gandit sa faca business din cel mai tare joc al copilariei fetelor. Mai exact ele strang laolalta make-up artists, hair-stylists, fotografi, o garderoba impresionanta, gramezi de accesorii, pantofi pentru toate gusturile, cookies si ceva licori placute papilelor pretentioase si uite asa simplu si la obiect au creat un concept de party absolut unic pe la noi. I love it! E ca un sneak peak in copilarie cu mintea de acum. 

www.facebook.com/evenimente.aiuristice

Nu-s foarte dese aceste petreceri dar cand sunt pai sunt cu cantec J cu tema si tot felul de surprize. Daca nici intr-un astfel de cadru nu poti sa go crazy, sa exagerezi, sa faci ce n-ai face in mod normal pai atunci nu stiu unde. Mi se pare locul perfect sa te sex-up, dress-up, pin-up, make-up si ce o mai rima cu up, caci down nu stiu ce sa zic, poate sa grow-down back into the childhood.

Anyway, vroiam sa va spun ca inca nu s-a inventat tot, inca mai e loc si cheers gachicks pentru o idee genial de simpla! 

PS: "de-a mama si de-a tata" nu e cazul sa-l reinventam, merge bine si asa :)) plus ca fotografiile nu-s chiar binevenite :))

Rialiti tivi

foto preluata de pe www.examiner.com

Sau cum sa ne uitam ca prostii. Zappuiesc de ani de zile tot felul de canale TV si de nenumarate, milioane si catralioane de ori ma minunez, oripilez, sochez dar nu ma dezlipesc de cate o imbecilitate de emisiune.

Azi ma opresc la TLC, un canal TV dedicat show-urilor de reality tv, care de ani de zile cuceresc pas cu pas, incet sau nu, teritoriul vechilor emisiuni de dezbateri, filme, seriale,  stiri, etc. Televiziunea cu de toate pierde tot mai mult teren in favoarea televiziunilor de nisa pentru ca se pare ca si noi ca public ne segmentam, fragmentam dar nu ne lasam cu niciun chip de uitatul a prost in gol.

Ei bine da, sunt abonata si dependenta de TLC si de tot felul de dubioase chestii prezentate pe ghena asta media. N-am sa insir aici ce nebunii am putut sa vad, scarbosenii, prostii, inutilitati, banalitati care mi-au imbogatit, nu prea, memoria si cultura generala.

Azi ma opresc asupra unei emisiuni, Here comes Honey Boo Boo, ce prezinta viata de zi cu zi a unei familii obisnuite americane, si cand spun obisnuite ma refere la o familie de analfabeti, obezi, putorosi, nesimtiti si scarbosi. Personajul principal nu este June, mama a 4 fete urate, proaste, grase, nesimtite, repetente la scoala dar fruntase la concursurile de frumusete pentru copii ?!?!?!?!?!?!?!?! ci mezina familiei, Alana, zisa si Honey Boo Boo, care e rasfatata familiei, nesimtita de frunte, castigatoare a nenumarate imbecile concursuri de frumusete juvenila. Aceasta Alana comenteaza, tipa, urla, hahaie, ragaie, partaie cat e ziua de lunga si spre surprinderea spectatorilor si restul familiei tot cu asta se ocupa. Una din fete, de aproximativ 16-17 ani e proaspata mamica ( a se mentiona tatic necunoscut), alte doua fete sunt doar repetente pe plan scolar, mama progeniturilor este, bineinteles, somera, obeza, nespalata, nesimtita, si are rarul talent de a stranuta fara a duce mana la nas iscand astfel nenumarate faze delicioase pentru public si lentila camerei de filmat, ragaie fara control pe toate partile si gateste specific American. Felul preferat de mancare al familiei sunt ceea ce ei numesc: Sketti, adica paste cu un sos dement, nu demential, de ketchup cu unt topit la cuptorul cu microunde?!?!?. Da, ramai tampit de asa ceva J))))))) Ma tot gandesc daca nu cumva sunt neamuri cu Fernando de la Caransebes, dar probabil e doar o coincidenta de IQ.

Pe partea economica, tatal de familie, Sugar Bear, este singurul care munceste, nu se stie ce, dar e oropsit intre 4 fiice, o nevasta si o proaspata nepotica. Omul nu mai are dinti in gura, are un defect de vorbire, surplus si excedent de saliva pe care o proiecteaza la extern la fiecare 2-3 minute.

Ce e totusi fascinant este ca asa ceva exista si probabil mai rau de atat, ca asa ceva pare sa fie o parte din “viitorul suna bine”, o parte semnificativa din America cea a tuturor posibilitatilor, din occidentul mult visat si ma bucur totusi ca parca nu doar noi avem retarzii nostri preaslaviti pe la teveuri, iata ii au si ei pe ai lor.

Ma sperie insa faptul ca asa ceva e ridicat la rang de vedeta, persoana publica, formator de opinie?!?, ca asemenea lepre parazitare au gasit o portita in sistem si astfel supravietuiesc, si inca foarte bine, fara de munca.

Then again what can you do? E doar progresul, tehnologia, libertatea de expresie si tot asa, e doar societatea in care traim cu bune (unde?) si rele, peste tot unde te uiti.

 

Si uite asa din mizerie se ridica noul clan Kardashian, should be called Obesian sau Retardian….

Ce faci cand nu pricepi?

www.teatrul-odeon.ro

Pleci si nu te uiti in urma. Am fost la teatru, unde de obicei imi place,

ma simt bine, stau cu mintea deschisa si absorb cultura, arta si tot ce mai prind in jur. De data asta spre surprinderea mea nu am priceput nimic. E adevarat ca nu m-am documentat inainte sa vad daca imi va placea, despre ce e vorba, cine pune in scena, ce pune in scena, distributie sau alte detalii tehnice. M-am dus ca la un blind date si ca de obicei se dovedeste a fi o idee proasta. Poate ar trebui sa spun ca a fost vorba de “Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprita” de Bertolt Brecht, regia Dragoș Galgoțiu. Drept sa va spun nu stiu mare lucru spre nimic de Brecht si poate de aici si ignoranta de care am dat dovada la acest spectacol, insa chiar si asa cred ca teatrul trebuie sa fie o experienta frumoasa, placuta sau cel putin interesanta. In schimb, mintea-mi destul de odihnita intr-o vineri seara nu a priceput nimic, a fost agasata de urletele unui asa zis povestitor, de impuscaturile mult mult mult prea zgomotoase. Am avut de cateva ori senzatia ca o sa imi sara inima din piept, si nu de fericire, mai degraba de spaima.  Unele dialoguri mai violente ma faceau sa ma gandesc cum ar fi sa pocnesc macar un personaj cu geanta in cap. Nu o data am vrut sa ma ridic sa spun “ mai incet cu pistoalele alea ca ma doare capul”. Dupa vreo ora de spectacol ma rugam sa fie pauza sa plec elegant si sa nu mai aud nimic. Tot pe acolo am priceput si ca e vorba de ceva Hitler si hitlerisme, intrigi politice puse in scena intr-un cadru gangsteristic. Chiar si dupa ce am priceput asta tot nu mi-a placut. Un personaj isi arata fix fundu’ intr-o scena in care nu am vazut relevanta artistica a unui astfel de gest. Ce sa mai incolo si incoace, era o circareala de nedescris pe acolo. Costume frumoase totusi, semnate de marea doamna Levinta si chiar pot sa ma laud ca am remarcat din prima originalitatea lor si faptul ca nu se incadrau in peisajul ala obosit al costumelor de teatru. Mi-a placut in mod deosebit rochia Catalinei Mustata, o rochie de seara specaculoasa, extrem de mulata pe un corp fantastic de frumos. Jos palaria Dna Mustata pentru un fizic de exceptie! Toata stima! Mi-a placut detaliul foarte original al pardesielor din piesa, fiecare avea o captuseala de alta culoare si se remarcau imediat in peisaj. Mi-au placut cele cateva momente de coregafie ale lui Razvan Mazilu. Asta am apreciat, cat despre dialoguri si viziunea scenica nu va pot minti m-au lasat masca in sensul rau. La un moment dat dupa un sir lung de bubuituri de pistol n-am mai rezistat si am deranjat jumatate de rand si am plecat de acolo cu dureri de cap si nervi. Da, eu care acuz lumea de proasta crestere la manifestari culturale m-am alaturat turmei si am plecat in timpul spectacolului. E urat, e foarte urat si semn de lipsa de respect pentru artisti, arta si spectatori dar sincer nu mai puteam. Si decat sa arunc o geanta in capul cuiva pe scena cred ca a fost mai bine sa ma retrag miseleste din mijlocul actului artistic. Win-win parerea mea. Ignoranta e de vina dar si avangardismul asta in arta teatrala ne da uneori mari batai de cap.

Better luck next time!

PS: nice ass Mr. Roma

Iulia “Who gives a fuck” a divortat

foto preluata de pe Enational

Stire bomba: Mihai Albu divorteaza de Iulia. Asa. Mai departe. Inca unii in showbiz care nu se mai inteleg la bani. Pardon, ma scuzati vad lucrurile brusc diferit. Cum ar veni vorba acu’ vreo 8 ani cand Iulica abia terminase facultatea si n-o stia nimeni, n-o baga nimeni in seama, nu arunca nimeni cu pietre dupa ea, nu plictisea gainile pe la televizor se pare ca vedeau lucrurile cam in aceeasi directie: el familie si cumparatoare de pantofi, ea banuti si audiente pe la tv. Pentru cine nu stie July, a.k.a gainareasa, a terminat o facultate de drept insa nu a profesat, dar daca o intrebi pe ea e o avocata de mare succes. Cum ar veni nu a pledat, nu a opinat juridic, dar e de succes. Right. In alta ordine de idei pe parcursul acestor 8 ani luuuuungi de mariaj alb, dansa nu a facut altceva decat sa iste ceva mici scandaluri cu alte posesoare de creiere mici, sa starneasca hohote de ras cu gainariile ei (pt cine nu stie si-a luat o gaina drept animal de companie si se plimba cu ea pela teveuri si mall-uri pe post de geanta vie), sa oripileze oamenii si sa infricoseze copiii cu dorinta ei netarmurita de a ne edifica in ceea ce priveste stilul “flapper”. Mai fetita, stim si noi care e treaba cu flapper girl si ca moda se intoarce, dar nu asa papusa! Se intoarce sub alta forma, cu ceva upgrade-uri sau reinterpretari, nu cu lenjeria lipsa la vedere in spatii publice si acces liber pentru copii. Putina decenta n-a omarat pe nimeni pana acum asa ca behave like a lady daca te pretinzi una. Mai departe. Ce a mai realizat scheletica sotie? Mmmm, da ceva critica nefondata pe la tv, acolo unde o mai primea cate cineva sa faca audienta cu maimuta. Aaa si la un moment dat a simtit ca e momentul sa se lanseze in moda. Mda, in capul ei mai mult caci nu a luat-o nimeni in serios. Ever. Nu neimportant este faptul ca au produs totusi impreuna o fetita, Mikaela, urmasa imperiului pantofaresc. Macar atat au facut cu folos in tot acest timp, numitor comun ce asigura o legatura permanenta fie ea si numai materiala intre cei doi. La un moment dat sotul producator de de-ale gurii in casa s-a plictisit si a zis: “hai bine pa fetita da-i drumu’ d-aici cu figurile”. Cum a interpretat flapperita? Simplu, nu-i convenea ascensiunea ei in lumea modei. Caz clasic se dementa as spune. Nu e vorba de invidie mititico, intrucat prea-cunoscutul fost sot pana sa apari dvs tot mai avea un nume in moda. Il mai baga lumea in seama, avea colectii si prezentari si as putea indrazni sa spun ca avea si ceva piata. In schimb Iulia Albu, fosta nimeni nu stie cum, producea nimic, interesa pe nimeni si facea nimeni nu stie ce. Asa ca drum bun de aici incolo on your own, fara un creator de incaltaminte si accesorii care sa-ti sustina numele, spatele, figurile si aerele costisitoare si urat mirositoare.

Daca nu va suparati prea tare, m-as retrage din subiect, nu inainte de spune ca trebuie sa luptam impreuna pentru eliberarea gainii din puscaria de aur a divei inchipuite!

Hang on chick! Chick power all the way!

Classic Beat Orchestra are talent si mai sunt si romani

foto preluata de pe FaceBook

Da domne’ are talent la muzica orchestra. Si daca initial as putea gandi ca bine bine, in tara asta toata lumea canta si din ce in ce mai putini muncesc ei bine pentru ei as putea face rabat si as spune ca in sfarsit cineva mai si canta in tara asta. A fost minunat momentul lor la “Romanii au talent”, asa ca o briza de energie vie. M-am trezit dand din cap ca proasta si zambind tamp la televizor ca si cum eram la un concert de mare anvergura. Da, daca m-ar fi filmat cineva probabil ca strangeam cateva milioane de vizualizari pe youtube si ma lasam de munca, dar asa, ma rad doar eu cu mine de mine. Am apreciat ca s-au prezentat serios, cu o piesa serioasa, cu prezenta scenica fara lacrimi si cazuri sociale. Sunt doar niste baieti tineri, talentati, frumosi, destepti care nu vin sa planga pe la colturi ca n-au una sau alta sau ca ce trista soarta au avut pana acum. Vin doar sa cante. Vin doar sa arate frumusete, pofta de viata, talent, arta. Sa impartaseasca de dragul de a impartasi cu ceilalti frumosul. 

Am fost impresionata de cat de transpusi erau fiecare in muzica, se vedea efectiv ca muzica trece asa prin ei cum trece vantul asta frumos de primavara pe strazile Bucurestiului. Se vedea cu ochiul liber ca traiesc cu, pentru si intru muzica pura. Mischa are o traire si “coregrafie” absolut fantastica,  iar baietii il urmaresc si urmeaza subtil, lin, frumos. Absolut minunatici si ma declar fana lor numarul unu. Incepe sa fie o raritate sa vezi artisti adevarati care traiesc muzica pur si simplu fara fasoane, figuri, fara artificii, doar cu pofta de cantat. Nu spun ca sunt singurii, dar sunt o placere pentru ureche, ochi si suflet. Daca acest grandios concurs nu e pe baza de escrocherie sentimentala si exploatare de lacrimi telespectatoristice, atunci copiii astia au o sansa la finala. Ar fi in sfarsit o finala fara lacrimi de “despartire”, “iubire” “saracie”, “boala” si poate o finala de real talent si arta.

Ca sa nu ma intind prea mult si sa adoarma fetele citind mai spun doar atat: guys, i’m watching you! si Mischa  pana una alta se pare ca esti “Dumnezeul acestei formatii” atat :)

Leo, Leonardo, Leonas

foto preluata de pe Mediamass

Da, recunosc fara rusine il iubesc pe Leonardo. Hooo...nu va pripiti sa ma suspectati de iubiri renascentiste. Leonardo di Caprio vreau sa spun. Si nu-l iubesc de ieri de azi ci de cand eram eu mica mica si am fost sa vad la Patria “Romeo si Julieta”. Cred sincer ca e un actor bun, bun de tot. Un demn urmas de De Niro, muza lui Scorsese de ceva vreme si nu in ultimul rand si activist verde. Deci e tanar, frumos, bogat ca mogulii, femeile stau la coada la el si mai e si baiat de caracter. Discret cu viata privata, nu face declaratii, nu prea da interviuri, nu are scandaluri la activ, in schimb un pogon de filme bune. As spune ca de la inceput a facut alegeri foarte bune si as mentiona aici “This boy’s life” unde il cafteste ca la carte un De Niro de zile mari in rol de bad boy. As aduce in atentie din frageda tinerete, 18-19 ani, si genialul “What’s eating Gilbert Grape” unde se infrateste cu Johnny Depp si JulietteLewis. Sigur ca a venit multi premiatul si lacrimosul “Titanic” si a fost propulsat urgent intre frumuseii fara de talent si creier ai generatiei sale, iar impreuna cu “Romeo Si Julieta” eticheta s-a fixat ca “Picatura” de degete. Dupa aceste doua “esecuri” din punct de vedere al criticii de specialitate, Leo a muncit mult sa scape de eticheta de pretty boy si as spune cu mana pe inima si zambetul pe buze ca a reusit cu succes. A ales inteligent si s-a tinut departe de bombasticimea hollywoodiana. Au urmat “The beach”, “The aviator” unde face un rol exceptional, “Gangs of New York” in care se bate cot la cot cu mai marele Daniel Day Lewis, “Catch me if you can” cu un Tom Hanks stralucitor, apoi “The departed”, ”Blood diamond”, minunatul si profund introspectul “Revolutionary road”, ”Shutter Island”, controversatul “Inception”, iar acum de curand “J.Edgar" unde am inteles ca face un rol de zile mari si foarte  noile “Django unchained” al marelui Tarantino, “The Great Gatsby” si “The Wolf of Wall Street”. Ultimele trei filme sunt toate doar cu regizori alesi si para-alesi: Scorseze, Tarantino si Baz Luhrmann.

Una peste alta pentru un actor de 38 de ani a facut ceva filme bune din care cel putin jumatate foarte bune, alese pe spranceana cu actori sau regizori de foarte prima mana. Nu-i putin, altii mai mari nu reusesc sa se abtina de la box-office-uri garantate dar fara substanta si mesaj.

Pe parte romatico-mondeniana, domnul Di Caprio a aliniat la start numai “balerine”, cunoscute si ca super modele. Relatii de lunga durata, serioase, frumoase, fara scandaluri, dar nici una finalizata cu inele, prenuptiale si imparteli fratesti de bani,terenuri si masini. L-as felicita pentru alegerile facute, si le-as enumera aici Pe Giselle, Bar Refaeli, Madalina Ghenea (mai scurt asa), Blake Lively, Anne Vyalitsyna, Erin Heatherton, Amber Valletta, Kendra Jade (o greseala umana) si multe altele. E ceea ce se cheama “a player”, “a ladies’ man” si de ce n-ar fi asa daca poate. Burlac absolut convins, Leo nu vorbeste niciodata despre fetele de prin viata lui sau despre familia lui, ci doar despre filmele si proiectele lui ecologice. La randul lor nici “starletele” n-au declarat vreodata ceva despre dansul, discretia fiind de ambele parti in absolut toate relatiile lui. Bravo! Spun! Asa da contracte de confidentialitate.:) Ce-i drept ca de cand e pe piata tanarul nu a coborat vreodata printre muritoare cu alegerile lui, fiind intotdeauna insotit doar de manechine, actrite si iar manechine sau actrite foste modele. Then again, daca poate si-si permite...good for him. Mai ceva ca George, Clooney George.

Congrats blondie! So far so good si la mai mare, succes, nu altceva!

“In orasul acesta cu flori de pomana, idiotii zambesc si au fata umana” -Survolaj

foto preluata de pe BestMusic

Ce mascarada penibila pe numele de scena Stefan Stan cu strange looking Mantea, Andreea Mantea. Se facea ca prin decembrie vocea tarii din sezonul I se combina miseleste cu plastifiata deschizatoare de drumuri pentru viitoarele asistente TV, Andreea Mantea. Chiar asa, ce job e asta, asistenta TV? Nu fac nimic, stau ca mobila p-acolo imbracate nu prea, nici de haine nici de caracater, culte nu prea, citite nici atat, in schimb umblate. Si fiind ele umblate destul de mult, de la atata asfalt si trotuar de Bucuresti, se mai strica si asa raman saracutele. Revenind la povestea ce mi-a starnit o cutie de servetele, pot spune ca initial n-am dat atentie acestei manevre PR-istice, luand-o in seama doar ca pe o poza ieftina de pagina 5 din ziarul cu tot atatia cititori. Le-am urat in gand un sincer “noroc baieti” si mi-am vazut de treaba mea. Ca sa nu treaca doua luni pe muchie, si ce-mi vad ochii? Vad un Stefan Stan lesinat de plans pe la Acasa, dupa aia pe la antene, iar pe la Subcanal Tv o vad pe mandra dand rauri de apica la soricei. Dar ce tristete sfasietoare, ce suparare! Initial am crezut ca sufera de depresie, de vreun deces in neam sau ca brusc si inexplicabil au tendinte sinucigase sau ceva si mai ca ma ingrijorasem. Trag frumos servetelele aproape si ma pun pe ascultat oful omului. Pai sa vezi nenorocire, mai ceva ca la Bahmu si Prigonici. Se facea ca Dl Stan`nu dorea domne’ sa se bage presa in viata lui. Nu vroia si pace! Si astia nu si nu, tot dupa el, paparazzi, fanii, femeile, iar el persoana discreta se simtea vezi doamne agasat. Treaba e ca nu stiu cine isi inchipuie ca il urmarea intrucat pe la TV nu l-am vazut, prin cancanuri si libertati nu, pe net nimic de el si printesa aferenta. Concerte mari nici atat. Si atunci? Care presiune? Care presa? Ca sa nu mentionez ca pe la posturi TV a venit el singurel sa-si spuna pasul. Si nu doar ca a venit, a facut chiar un tur de forta pe la casele de cancan si scandal, iar dansa se sfarsea singurica si neconsolata in propria emisiune kanaliana. Deci cine e magaroi acum? Cine sufera de ipocrizie si magarie cronica? Pai dvs Dl Stan! Va recomand tratament de discretie si mult studiu muzical, poate asa va indepartati de mocirla in care va aflati si in care muzica e cam pe planul minus 5.

In ceea ce priveste mignona printzesa de plastic, dansei ii recomand sa mentina scandalul daca vrea sa ramana pe o pagina de cancan si eventual si cu un salariu lunar fix si prompt. Atlfel, mi-e teama ca o paste vreun job de birou, doamne fereste de asa ceva pentru ea. Munca i-ar dauna grav intelectului mult neantrenat si ar avea cine stie vreun gand inteligent care sa umble singur asa prin lume. Ferea de asa ceva!

In orice caz, trebuie sa recunosc, bine manuit planul PR de aducere de audiente si cantari pentru gurist. Destul de grosolan dar, cu atingere fixa de scop.

Oare i-o fi platit Andreea & Stefan sa distraga atentia publicului de la rufele lor gata de tribunal? Incurcate sunt sau pot fi meschinele carari showbiziene...

Zaruri si carti



foto preluata de pe Artitude.ro

 Da, e sambata. E seara de club. Ma imbrac frumos, ma parfumez, ma machiez si ma pregatesc emotional de seara ce urmeaza. Nu, nu va pripiti, nu ma duc in club, ma duc la un altfel de club. Un club de emotii si stari: la teatru. Urmeaza sa vad o piesa de care nu stiu absolut nimic, dar suna promitator: “Zaruri si carti”. Stiu ca e cu Florin Piersic Jr si cu Petre Catalin Fumuru. Despre cel dintai e de prisos sa opinez intrucat au facut-o deja mii de femei in toate felurile posibile. Da, e frumos, ce sa zic J Despre cel din urma  cate ceva mi-a ajuns pe la ochii si urechile-mi curioase. Facea acum un milion de ani cate ceva pe la Acasa Tv si dupa aia ceva cu vremea si nu l-am vazut niciodata pe scena. Habar n-aveam ca e si actor. Oricum de cand il stiu nu mi-a placut. Parca era prea serios, asa ca un nene prematur. Iata-ne ajunse cu un minut inainte de inceperea piesei, la Metropolis, unde trebuie sa marturisesc e tare tare frumos. Decor, scaune, atmosfera. Frumos, frumos, asa cum imi place sa-mi imaginez ca ar trebui sa arate un teatru modern. Elegant, curat, cald si cu miros de scena. Incepe. Fumuru, plin de fumuri si frumos foc. Auci! Pai ce fac? Eu il stiam altfel. Apare si “marele”. Mare, impunator. Owns the room categoric si din prima secunda. Ma fac mica in scaun sau macar incerc. Toata piesa e un dialog efervescent. Domina Dl Piersic frumos si elegant doar prin voce, atitudine, gesturi, tigari si text. Frumos scris dialogul, foarte natural. Dl Fumuru joaca bine, nu ca la “Vremea”. Isi dau replica bine, in personaj si cu autoritatea potrivita. Raportul de forte este evident. Se rade in sala, intrucat, daca am uitat sa spun, se joaca o comedie. Rad si eu, dar mai discret asa pentru ca am senzatia ca daca o sa hahai ca mitocanca o sa deranjez personajele. Probabil exagerez sau n-am dreptate. Cum ar fi sa blochezi un actor cu un hahait? Probabil imposibil, dar totusi cum ar fi? J Piesa avanseaza cu tot felul de stari si emotii, adica te poarta de la ras, la jena, la putina teama si la eliberare. Se termina brusc si comic cu un domn Fumuru aproape gol si deloc neplacut ochiului si cu o melodie haioasa pe care acelasi domn face o mimica absolut geniala. Doamnele sunt in extaz! De remarcat un tatuaj dubios. Au si tatuajele farmecul lor, dar asta mi-a parut destul de dubios. Dear Sir please reconsider if you please. J Per total mi-a placut. Ambii mi-au placut, m-au impresionat si m-au intrigat. Piesa mi se pare fantastica intrucat este despre nimic si totusi te tine in priza si vrei sa vezi ce se intampla in nimic. Doar doua personaje, dar bine jucate, facute, imbracate, fumate. Recuzita minima ceea ce constat ca agreez din ce in ce mai tare. Cred ca incep eu sa inteleg ca nu in recuzita e secretul ci mai degraba in prestatie in sine. Una peste alta, recomand piesa, teatrul si actorii.

Felicitari domnilor si multumesc pentru o seara in clubul vostru!

Daca tot iesi in lume

foto preluata de pe 3.bp.blogspot

ar fi pacat sa n-o faci in mod civilizat. Sunt siderata si in mod repetat neplacut surprinsa de lipsa de maniere a mamiferelor ce se numesc pe nedrept concetateni. Am fost la teatru pentru ca da, din cand in cand fac efortul si-mi arat figura la evenimente culturale, si am constatat din nou ca lumea confunda teatrul cu mall-ul sau cinema-ul. Dragii mei, va dau o veste: is not the same shit! Nu este prima data, dar pana acum am considerat a fi cazuri izolate, cand suport cu greu un spectacol in zgomote de telefoane nedate pe silentios, de mirosuri de shaorme puturoase, de rontzaieli de covrigi, alune, bounty,etc. Poate sunt eu exagerata. Sau poate am asteptari prea mari de la generatia asta? Poate, dar totusi unde am dat pierdute manierele, respectul si bunul simt? Adica la ce ma refer: vine omu' sa-l vada pe Radu Beligan. Tutankamonul teatrului, monument de cultura, informatii, educatie si meltenasii de corporatie rontzaie la semintze si verifica netul. Asa ceva...ma lasa muta. Eh, nu chiar:) Dar mi-e din ce in ce mai greu sa inteleg cum, unde, cand si de ce se rarefiaza ca aerul de munte respectul nostru pentru arta. In alta ocazie am avut nemarginita bucurie si onoare de a o asculta live pe magnifica Ozana Barabancea. Extazul cultural mi-a fost curmat again de tinerele sperante ale mediocritatii urbane, care, cu bune intentii au onorat cu prezenta si achitat biletul de intrare, insa cu multa lipsa de bun simt si atentie au si ascultat concertul. O masa mare se hahaia ca la nunti cu Salam in prim plan pe melodii de swing, jazz, chansonete si romante. Cum sa nu aplauzi o prestatie? Cum sa dai noroc pe "De-ai fi tu salcie la mal"?? Cum? Va spun cum: cu ignoranta hardcore vecina cu retardul mental si prost gust duiumos. Daca artista in sine a atras fin atentia asupa dovezilor clare de proasta crestere mi-e clar ca au disturbat o sala intreaga. In acest caz simtul civic nu m-a parasit ba dimpotriva m-a condus spre un act de eroism orasenesc pe care cu greu il recunosc si asum: la sfarsitul spectacolului m-am dus la masa cu pricina, l-am batut usor pe umar pe "alpha male"-ul mesii si l-am mustruluit ca o doamna invatatoare destoinica. Omul a lasat privirea in pamant, a murmurat rusinat un "scuze" si eu mi-am vazut linistita de seara si cocktailul long insular. Poate, doar poate, data viitoare vor sti cum sa se poarte. Si da, ma voluntariez cu tupeu sa tin predici oricaror muritori de rand straini de comportamentul civilizat in societate.

Capul sus tovarasi! Nu cred sa fim totusi un caz pierdut...yet.

Ps: va rog nu mi-i trimiteti pe Fratii de Aur, Cruduta, Pamfile, Bianca sau alte maimutze de gen intrucat ii declar raspicat si clar: irecuperabili :)))

Si-a gasit Oana de treaba?



foto preluata de pe Cotidianul

A sunat cineva la 112? A dat-o cineva disparuta? O fi reusit sa se sinucida pe bune? Astea sunt intrebari care ma mistuie pe plan emotional. M-am uitat prin presa, aseara pe la cancanide si nimic. N-a sunat-o nimeni sa isi dea cu parerea despre Guta si amantele lui, nici despre Domnu’ Dan si televiziunea cea “mioritic” ucisa sau despre abandonul Crudei din peisajul mondenistic-maroniu. Adica ce facem? Acum cand avem mai mare nevoie ea ne lasa asa ai nimanui?  Si ca tot veni vorba de Guta trebuie sa spun ca sunt nu oripilata ba chiar usor placut surprinsa de atitudinea tzigano-loverului de mina si manea. Au inceput sa curga amantele la usa lui ca banii la poarta lu’ Gigi. Asa ceva nu poate decat sa ma intrige. Ce are maimutza de aratat de stau femeile la coada la el. FYI...sigur doar pentru cei interesati, omul are 9 copii, repet 9. Ce m-a surprins a fost, culmea, eleganta cu care o trata pe printzesa in lacrimi ce se tanguia si tragea de el ca il iubeste. Amanta oficiala, si dansa prezenta, o ocara pe mai tanara pretendenta la locul de langa babuin insa el media si modera ca un mare domn. Chiar nu el starnea tziganiada, ea fiind instalata deja de la sine, el chiar facea efoturi sa o domoleasca. Frumos, ce sa zic.

Totusi sa nu ne lungim pe subiect. Ce-o fi cu Oana? Imi si imaginezi cum aplana ea conflictul amantelor. Cred ca arunca o galeata de apa pe ele si le dadea si doua palme dupa care ne obosea putin cu tragica ei despartire de Mpempe. Ma si mir ca a stat linistita atata timp. Din ce o mai trai daca nu mai e pe payroll la baietii din scandal? Caci de produs nu stiu ce ar putea produce mirobolanta. Ba da, stiu. Poate produce scarba la scara larga, scandal, panica, mizerie, meltenism la punga, toparlanie cu nemiluita si alte asemnea. Si acum daca stau sa ma gandesc din asta se poate trai foarte bine pe plaiul obosit si obositor romanesc. Brava! Ai gasit varianta prin care sa nu muncesti dar prin care sa traiesti, si binisor as zice. Sigur, is a matter of choice, altfel toate bune.

Mama lu’ Oana! Mama lu’ Oana! O lasati pe Oana la teve?

Ce-ar fi?

foto preluata de pe Gavfeeney

Ca de n-ar fi nu s-ar povesti...si tot asa, dar ma gandesc cum ar fi ca la emisiunile de cancaniade sa vezi subiecte de genul: Andrei Plesu recomanda o carte noua, stire bomba. Sau "regizoarea Chris Simion a fost sa bea o cafea" unde s-a intalnit intamplator cu Cartarescu si au impartasit cateva impresii despre noile premiere teatrale. Sau Oana Pellea e om ca oamenii cu preocupari de oameni. Sau mai e o luna pana la premiera piesei X. Cum ar fi o lume in care ziarele si televiziunile ar da stiri bomba de genul asta? Sa vina Nicu Alifantis sa-si lanseze un album de duete cu ....nu stiu, de exemplu oameni cu voce, talent si ceva materie cenusie, dar si cu haine pe ei. Pe sistemul "asta cere publicul" nu cred ca ajungem sa ne ridicam IQ-ul vreun centimetru. Iar fara un IQ de bun simt progresul e doar in mainle celor ce il detin, acestia fiind statistic vorbind din ce in ce mai putini. Cum ar fi ca lumea sa fie mai preocupata de ce citesc oamenii mari decat de ce ard prin cluburi oamenii mici. Stiu, stiu, ar fi greu. Mai intai am inchide televizoarele, ne-am oftica pe lipsa de scandal de mahala, dar, cu timpul cred ca ne-am obisnui si fara sange la tv, fara Tonciu, fara Sanzi sau Sexy Braileanca. Am intra intr-un altfel de normal. Un normal pe baza de cultura, de introspectie, de civilizatie, de cunoastere de frumos, de bun si alte asemenea. Totusi, chiar si in lumea in care traim, cei ce doresc cunoastere, civilizatie, etc, au de unde alege si au libertatea sa o faca. Problema este ca marea majoritate nu o pot face de la sine, trebuie ghidati un pic, trebuie educati un pic sa le placa si altceva. Acest altceva e greu de indus acum, dupa ani de cultura media indoielnica, e greu spre imposibil in mod democratic.

Ma uit, recunosc, din cand in cand la emisiuni cancanoase dubioase doar cu scopul de a ma minuna, mira, surprinde de micime si jeg social. In continuare duc lupte grele in mintea capului meu sa intelg rostul sau scopul lor. Si mai recunosc si faptul ca incercarile de a ma uita si la emisiuni inteligente, de cultura, ma plictisesc uneori groaznic si ma las pagubasa in favoarea alteia mai dinamica. Dar astept ziua, de apoi probabil, in care vom vedea emisiuni de cultura care sa fie facute pe format usor de inteles si urmarit de publicul ala mare si larg. O veni oare? Speranta-mi ramane in suflet iremediabil.

As vrea un "Garantat 100%" a lui Catalin Stefanescu zilnic si obligatoriu prin lege de urmarit de toata lumea. Ca pe vremuri imnul national la inceputul zilei :)))))))

Cu iubirea la teveu



foto preluata de pe ziare.ro



Sunt confuza si pe alocuri dezamagita. Nu stiu cum o sa-mi revin dupa despartirea Zanei de Trubadur. Aveam o speranta, ce-i drept destul de plapanda, ca macar la ei dragostea va invinge. Ca cineva inca mai crede in dragoste fara partaj si ca uite mai exista si povesti frumoase pe lume. Dar intr-o buna zi mintea-mi obosita fu lovita in plin de o veste soc in duplex la un agent vip si un pacatos  fara de somn. O astfel de veste zdruncina siguranta unei intregi tari, a unei comunitati de femei fara de treaba, a unei industrii, care pana la urma s-o spunem drept, depinde de ei. Si daca pentru Bianca sfarsitul era iminent intrucat nici om zdravan la cap, nu ca ar fi Printu' fix genul, nu poate rezista la nesfarsit in figuri-scandaluri-depresii-sinucideri-foame, iata ca in cazul Zanei eu ma gandeam ca daca nici ei atunci cine? Ei care sunt zen, isi traiesc fericirea modest si ferit de ochii presei, care nu fac declaratii, care traiesc sanatos si echilibrat, care sunt cu mult bun simt si estetic simt, ei care merg la sala si au afaceri la comun bazate pe incredere reciproca semnate in alb, pai atunci chiar cine? Bahmu' si Prigoana?. Iata ca se dovedeste inca o data ca nici zenu' asta nu e bun de nimic daca e vorba de amantlacuri si magarii tinute frumusel sub presul gros persan. Acu' nu c-as fi io vreo Mafalda, da' asa ma gandesc ce d-aci se trage taraboiu', de la vreo nemancata de publicitate care l-a atras pe neprihanitul trubadur in vreo poveste la drum de seara. Altfel cred ca domnia zaneasca mai tinea ceva timp paginile goale ziarelor avide de sange monden. Dar asa, ce lucru mare, ca-ntr-o zi s-au despartit, absolut din intamplare :), ma rog nu chiar intamplare. Si in acelasi registru as aminti aici si despartirea mult prea, over si uber mediatizata a copiilor vedeta, plictisitori si prea bgati in seama pentru varsa lor, Justin si Selena. Cum care Justin? Bieber...gen :)))))))Hello, Bieber Fever va spune ceva? Daca nu va spune atunci mai aveti o sansa. O sansa la fericire si liniste in suflet. Care Selena? Mmmm o chica latina, searbada, fara de voce sau talente actoricesti, dar descoperita precoce de Disney si overbranduita de agentii PR.Ei, pana si ei, s-au despartit, desi isi jurasera in nenumarate randuri dragoste eterna, se tatuasera cu numele fiecaruia in semn de vesnica pomenire, purtau lantoaie la fel cu initialele celuilalt si alte dovezi din astea plinde profunzime in amor.

In plina confuzie sentimentala, ma intreb, daca ei nu au reusit, ce sansa avem noi muritorii de rand, cititorii de carti, platitorii de taxe si abonamente radio/tv/ratb, astia cu opt/zece ore de munca la activ zilnic, astia care facem piata pe bune la piata, astia care ne facem curatenie in dulapuri si mai pastram haine de anu' trecut, astia care n-avem agenti PR? Noi astia ce facem? Cum depasim momentul?

Stiu....we will not give a shit :))))

Doar azi

Mai baiete!



foto preluata de pe The rudy



 



a.k.a mai nepoliticosule, prost crescutule si badaranule care esti tu!

Stiu, stiu nu e un subiect foarte hot zilele astea dar ma gandesc sa fac lumina in unele capete incornorate de muzici raggae-stice. Cum stateam io cuminte in fotoliu-mi de regina pe tarlaua mea si ascultam o piesa care face ravagii prin cluburile centrevechistice bucurestene, si anume It’s a pity- Tanya Stephens, imi framantam gandurile la ce vrea sa zica fata asta cu rudeboy al ei. Nu trece mult si ma mut cu urechea pe golanca asta de Rihana cu Rudeboy, again. Sigur ascult nitel versurile si inspiratia sau intuitia-mi filologica ma duce doar spre marlan, nesimtit, prost crescut, nepoliticos si alte apelative de gen. Cu toate astea imi pare usor elucubrant (da, da, folosesc cuvantul elucubrant pentru ca stiu ce inseamna) ca intr-o melodie erotico-adulteriana sa te referi la personajul principal in astfel de termeni prea putin elogiosi. Iata cum a mea curiozitate se duce si mai departe si mai cauta cateva melodii, printre care am descoperit Dub Incoroporation care mi-a surescitat urechiutele maxim. Ma las pagubasa ca e clar ca imi scapa ceva si ma arunc in gol, mai exact in google si scriu cu degete tremurande de emotia cunoasterii...rudeboy. Wikipedia apare dupa o perdea de ignoranta si imi explica de unde abundenta temenului in muzica raggae. Simplu. Prin anii 60 oamenilor de printr-un colt obosit de Jamaica nu le mai ajungea termenul de boy si au adaugat un rude pentru a-i da si conotatia negativa de care ducea lipsa.  Rudeboy e neaosul baietas de cartier, golanas, baiat de baiat. Termenul a pornit de la delincventa juvenila din cartierele sarace din Kingston, Jamaica, pentru ca ulterior prin anii 70 sa-i fie crescuta popularitatea mai ceva ca intr-o campanie electorala si prin Europa, mai exact UK, unde muzica de gen luase ceva amploare. Deja de prin 2000 termenul a fost extins si se refera mai mult la activitati de cultura de strada, basically baietasii de cartier ce sa ne mai lungim. Stati fara grija, exista si varianta feminina, n-am ramas noi asa descoperite. Direct rudegirl J adica fetita valabila J) O mai tine minte cineva pe Ganja? Cantareata? Ei da, ea sau Marijuana, cea mai fidela fata, erau ceea ce se poate numi rudegirls. Si da, erau si cam naive, needucate, ignorante, ca sa folosim termeni de bun simt, then again astea erau vremurile si nivelul.

In incheiere multumesc iutubului pentru suprizele pe care mi le face, pentru aportul adus la cultura mea generala si nu in ultimul rand la dezvoltarea mea personala si/sau vocabularistica.

And the oscar goes to...raggae music man!

ps: promit sa discutam pe larg si termenul de patanas, a se citi patzanash :)))

Doliu de Gutza

foto preluata de pe Shokatul



Nicolae Guta, cantaret, antreprenor, creator de moda, tata, frate, cumnat si nu in ultimul rand ex-ul mai dubioasei soliste Sorina (iat-o aici) ne-a impartasit zilele trecute momentele grele prin care trece. Nu putea face acest lucru decat intr-o maniera publica la scursuroasa emisiune cu acces, unde blonda moderatoare era toata uda de emotie si empatie la adresa sus amintitului aurar,caldarar sau ursar ca nu mi-e foarte clar inca. Ce n-am inteles, si probabil o sa si mor ingropata in aceasta ignoranta sufocanta, este de ce ar trebui aruncate in spatiul public parerile pertinente, sau nu, ale unor analfabeti, retarzi, cu emotii de babuini injectati. Sigur de-a lungul timpului urekile-mi obosite au fost atacate de cliseul “asta se cere asta dam” si la fel de penibilul “nu-ti place nu te uiti, tu esti stapanul telecomenzii”. Da, dar nu e suficient J Tot spun ca nu inteleg. Tristul eveniment pe care marele artist al poporului il traverseaza este doliul dupa “fratili lui”, Samir pe nume. Trist, nimic de zis, trist. Dar oare n-ar fi omeneste sa-ti duci doliul tu frumos cu familia ta? Sa nu ne obosesti psihic cu lamentarile tale limitate-n expresii manelistice. Ochii, mintea si urechile mi-au fost inundate de fraze de genul “mi-as da copiii pentru fratele meu”, “Samir era un sfant”, “traiesc pentru fratzii mei”. Incredibil, dar adevarat, then again, nu simti manelist nu te numesit manelist. As putea pune pariu ca va urma cat de repede chiar asap "Fundatia Samir", un album cu melodii duioase dedicate sfantului frate, o carte de memorii in memoria aceluiasi sau, de ce nu, o scoala de muzica intru omagierea si vesnica pomenire a Samirului. Sigur, de mortzi numa' de bine, iar de vii ce putem si noi.

Maestre Gutza la cat mai rare aparitii televizate si inexistente proiecte cu remuneratie aberanta! haleluia la multzi ani la toata lumea!

Kimye sau chimie de branduiala

Cum stateam si ma gandeam asa ca la inceput de an cu rezolutii, promisiuni, vise si alte prostii happy new yearistice mi-a trecut ca un glonte de matrix prin cap jocul asta de cuvinte: Kim si Kanye, noul power couple, caruia sigur ca i s-a atribuit imediat si un brand Kimye. Original zic. Kimye, adica a fost chimie domne, no question about it. Da' ce chimie la nivel inalt, fara pic de fond. Sigur cu fund, asta e clar, ca de fapt asta o si precede pe Kim, fundu' si reputatia, dar fundu' e intotdeauna primul. Fire sensibila, caritabila, orientata spre frumos si-a dorit de mica, sunt sigura, sa ajunga cineva. Cum cineva era deja tasu', cineva cu facultate, a.ka. avocat omu', studii, experienta si o carutza mare mare de bani, micutza si bombastica fudula Kim si-a croit discret un alt drum in viata. Fara studii, caci in definitiv are premiul intai la scoala vietzii, a facut repejor 12 clase, cat sa nu se-ncurce la bani si s-a apucat serios de bisnis. A inceput ca orice antreprenor viteaz de jos :) adica fata cu gusturi fine la tzoale s-a apucat de curatzenie prin shifonierele burdushite ale doamnelor de Beverly Hills carora le vindea la suprapretz boarfele trecute deja de prima purtare si tinerete. Incet dar sigur cu un dezvotlat simtz bishnitzaresc, mica noastra manelista a pus ban pe ban pana i-a veni o idee noua si mult mai glam decat prima. Si anume sa se atarne de baietzii fara creier, cu ceva mushkiuletz tziganesc pe ei si lipici la mase leneshe. Prima casnicie direct inainte majoratului. Prima caseta porno scapata sigur fara voia personajelor principale tot pe acolo prin aceeasi perioada. Ce-ar fi Paris fara " One night in Paris" ? O simpla mostenitoare! Pe cand cu un asa registru si expunere se poate lauda ca popularitatea si-a castigat-o absolut prin fortze si talente proprii:)))). La fel si micutza Kim. Fara alte talente ascunse, si-a expus maestria si arta pe o caseta meschina cu un baietzel ce avea sa regrete poate mai tarziu ca n-a tras mai tare pentru mariaju' ala, ca poate ii ieshea si altceva la partaj in afara filmografiei. Una peste alta, anii au trecut si cu ajutorul neinfricatei Mamma Kris brandul Kardashian a crescut cat altele in 5 oscaruri si cateva Globuri de aur castigate cu sudoarea creatiei si a mintii greu puse la incercare. Iata dupa ani de cunoastere de sine, zeci de sedinte de terapie, inca o casatorie si un divort ambele de forma si publicitate, o regasim pe Kimmy in bratele mai marelui hip-hop-ului actual, Kanye West. Si insarcinata pe deasupra. Ma gandesc cu mila si durere-n suflet ca sora a mai de casa, Khloe, plange-n pumni ca e singura maritata si la casa ei conform normelor sociale si totusi singura fara progenituri. Chiar ma gandeam ce ciuda trebuie sa o incerce pe fetitza asta, care de ani de zile il arde pe Lamar cu speranta ca va aduce un mic Odom in aceasta lume cel putin bolnava, si iata ca soarta ii zambeste tot piticaniei matzaite, smiorcaite si rasfatzate de Kim. Care dupa ultimul esec marital s-a orientat muuult mai bine si si-a unit fortzele PR-istice cu un brand cel putin la fel de stupid si lipsit de fond ca al ei. Un jeg mic si agitat, in plaiuri miorititce ar fi un fel de "Salam" sau fratele mai prost din "Fratii de aur". Plin de aur prin gura, sprancene, ureki si alte locuri mai greu accesibile marelui public, masini suflate-n aur si tot asa.Cert este ca pentru publicul american, smigalii astia doi sunt noul power couple, dupa Obama si Michelle si/sau David si Victoria, mai nou infiatzi de tara tuturor posibilitatilor. Sper ca nu-si gaseste si printul William vreo echipa pe acolo, altfel o pierdem pe Kate definitiv.

Nu e rau pentru niste nearly analfabeti :) Jos palaria pentru mashinaria de PR care poate concepe si conduce asa ceva!



foto preluata de pe Bossip files