duminică, 24 martie 2013

Ce faci cand nu pricepi?

www.teatrul-odeon.ro
Pleci si nu te uiti in urma. Am fost la teatru, unde de obicei imi place,
ma simt bine, stau cu mintea deschisa si absorb cultura, arta si tot ce mai prind in jur. De data asta spre surprinderea mea nu am priceput nimic. E adevarat ca nu m-am documentat inainte sa vad daca imi va placea, despre ce e vorba, cine pune in scena, ce pune in scena, distributie sau alte detalii tehnice. M-am dus ca la un blind date si ca de obicei se dovedeste a fi o idee proasta. Poate ar trebui sa spun ca a fost vorba de “Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprita de Bertolt Brecht, regia Dragoș Galgoțiu. Drept sa va spun nu stiu mare lucru spre nimic de Brecht si poate de aici si ignoranta de care am dat dovada la acest spectacol, insa chiar si asa cred ca teatrul trebuie sa fie o experienta frumoasa, placuta sau cel putin interesanta. In schimb, mintea-mi destul de odihnita intr-o vineri seara nu a priceput nimic, a fost agasata de urletele unui asa zis povestitor, de impuscaturile mult mult mult prea zgomotoase. Am avut de cateva ori senzatia ca o sa imi sara inima din piept, si nu de fericire, mai degraba de spaima.  Unele dialoguri mai violente ma faceau sa ma gandesc cum ar fi sa pocnesc macar un personaj cu geanta in cap. Nu o data am vrut sa ma ridic sa spun “ mai incet cu pistoalele alea ca ma doare capul”. Dupa vreo ora de spectacol ma rugam sa fie pauza sa plec elegant si sa nu mai aud nimic. Tot pe acolo am priceput si ca e vorba de ceva Hitler si hitlerisme, intrigi politice puse in scena intr-un cadru gangsteristic. Chiar si dupa ce am priceput asta tot nu mi-a placut. Un personaj isi arata fix fundu’ intr-o scena in care nu am vazut relevanta artistica a unui astfel de gest. Ce sa mai incolo si incoace, era o circareala de nedescris pe acolo. Costume frumoase totusi, semnate de marea doamna Levinta si chiar pot sa ma laud ca am remarcat din prima originalitatea lor si faptul ca nu se incadrau in peisajul ala obosit al costumelor de teatru. Mi-a placut in mod deosebit rochia Catalinei Mustata, o rochie de seara specaculoasa, extrem de mulata pe un corp fantastic de frumos. Jos palaria Dna Mustata pentru un fizic de exceptie! Toata stima! Mi-a placut detaliul foarte original al pardesielor din piesa, fiecare avea o captuseala de alta culoare si se remarcau imediat in peisaj. Mi-au placut cele cateva momente de coregafie ale lui Razvan Mazilu. Asta am apreciat, cat despre dialoguri si viziunea scenica nu va pot minti m-au lasat masca in sensul rau. La un moment dat dupa un sir lung de bubuituri de pistol n-am mai rezistat si am deranjat jumatate de rand si am plecat de acolo cu dureri de cap si nervi. Da, eu care acuz lumea de proasta crestere la manifestari culturale m-am alaturat turmei si am plecat in timpul spectacolului. E urat, e foarte urat si semn de lipsa de respect pentru artisti, arta si spectatori dar sincer nu mai puteam. Si decat sa arunc o geanta in capul cuiva pe scena cred ca a fost mai bine sa ma retrag miseleste din mijlocul actului artistic. Win-win parerea mea. Ignoranta e de vina dar si avangardismul asta in arta teatrala ne da uneori mari batai de cap.
Better luck next time!
PS: nice ass Mr. Roma